Obiective turistice

Cheile Nerei
Cele mai lungi chei din România (22km între localitățile Șopotu Nou și Sasca Română) traversează o zonă de carst deosebit de spectaculoasă. Experiența traversării acestor chei unice în țară, include sectoare de drumeție prin mici tuneluri sau pe sub pereți stâncoși, unde poteca a fost tăiată în versant, deasupra apelor Nerei, dar și treceri prin vaduri – astfel că anotimpul și debitul contează foarte mult. Atunci când apele sunt mari (în special primăvara), locul este ideal pentru amatorii de rafting. Vegetația și fauna bogate, cu influențe sub-mediteraneene, completează peisajul sălbatic în care pereții calcaroși ascund peșteri și avene. Cel mai spectaculos sector este cel de mijloc, cuprins între Lacul Dracului și cantonul Damian – de altfel singurele locuri de popas din lungul cheilor.

Cascada Beușnița
Departe de civilizație, în inima munților, la poalele versanților împăduriți, apele unui pârâu formează una dintre cele mai frumoase cascade din Carpați. Beușnița este o minune în orice anotimp, fie că valuri înspumate trec peste copertinele de mușchi verde, fie că din acestea se scurge dantelăria țurțurilor imenși de gheață.

Lacul Ochiul Beiului
La confluența pârâului Beușnița cu râul Bei, o mirifică oglindă de apă, curată ca lacrima și înconjurată de brazi, a dat naștere la numeroase legende locale. Cea mai cunoscută spune că în locurile acestea domnea un pașă hain care avea un fiu nespus de frumos, cu ochii albaștri. Băiatul s-a îndrăgostit de o fată de valah, însă tatăl său, împotrivindu-se, a pus să fie ucisă. Legenda spune că lacul a luat naștere din lacrimile amare ale tânărului îndrăgostit și că are culoarea ochilor săi. Interesant este că acest lac nu îngheaţă niciodată, temperatura apei rămânând constantă tot timpul anului, între 4 şi 8^oC.

Lacul Dracului
Ochi de apă subteran din peștera cu același nume, Lacul Dracului a apărut la zi odată cu prăbușirea parțială a tavanului acesteia. Lacul este alimentat de apele Nerei fie direct printr-un sistem de canale subterane, fie prin intermediul unor galerii inundate ale peşterii; este unul dintre cele mai întinse lacuri carstice din țară, cu o suprafață de aproximativ 700 mp. Adâncimea maximă este de aproape 14 metri. Priveliștea pe care o oferă este impresionantă datorită malurilor surplombate și culorii albastru-verzui a apei.

Cascada și Cheile Șușarei
La capătul sudic al satului Sasca Montană, un traseu de un ceas, pe o potecă marcată de-a lungul pârâului Șușara, te duce prin locuri sălbatice la o frumoasă cascadă.

Obiective culturale

Ansamblul de arhitectură montanistică – Sasca Montană
În Sasca Montană, cândva cosmopolită din cauza coloniștilor mineri aduși aici la lucru, se pot vedea urmele epocilor demult apuse, în aspectul multora dintre clădirile vechi. Biserica romano-catolică este martorul vremurilor de înflorire a acestei localități miniere, despre farmecul căreia putem afla mai multe vizitând punctul muzeal Victor Tăutu.

Muzeul etnografic din Sasca Montană (Punctul muzeal Victor Tăutu)
Punct muzeal este dedicat istoriei şi culturii locale și suprinde printr-un mozaic de exponate evoluția acestei vechi localități miniere. Colecția cuprinde de la eșantioane geologice și unelte de minerit, ce reflectă ocupația principală a săscanilor, până la fotografii și timbre vechi, costume populare și ceramică de Sasca. Muzeul nu este semnalizat; acesta se află în casa cu numărul 345 și este vizitabil în perioada mai-octombrie.

Casa Verde
Lângă Sasca Montană se află o căsuță experimentală din lut, făcută cu pasiune de o arhitectă româncă revenită din Vest. Aici se desfăşoară periodic cursuri şi ateliere de lucru prin care participanţii pot învăţa tehnici pentru construirea unei locuinţe similare. Materialele folosite: pământul, piatra și lemnul, sunt în perfectă armonie cu natura, iar succesul proiectului e dovedit de numărul tot mai mare de tineri care vor să învețe din experiența de la Casa Verde (http://www.casa-verde.ro).

La Tunele
Una dintre cele mai spectaculoase atracții din Cheile Nerei o reprezintă tunelurile săpate în stâncă pe porțiunea dintre Sasca Română și Podul Beiului. Se pare că această lucrare a fost efectuată în perioada ocupației otomane pentru a facilita accesul oastei de-a lungul graniței. Ineditul traseului este completat de poteca săpată în stâncă la 15 metri deasupra apelor Nerei și de puntea suspendată de la Sasca Română.

Sat tradițional risipit: Stăncilova
Este unul dintre cele mai pitorești sate de culme ale Banatului montan. Gospodăriile lui se întind pe un platou întins, unde viața celor câteva sute de localnici se îmbină armonios cu natura înconjurătoare.

Biserica catolică din Ciclova Română (Bisericuța de pe Cleanț)
Destinul bisericii de pe stâncă este strâns legat de povestea unei icoane foarte vechi a Sfintei Fecioare, cunoscută în aceste părți drept Maria Ciclova sau Maria Stâncii. Istoria spune că, pe la 1700, două familii de coloniști germani au descoperit această icoană în una dintre peșterile de sub „cleanț”.  Taina icoanei se leagă de pustnicii ce se spune că se adăposteau în grotele de sub această stâncă în vremea ocupației otomane, în peștera cu pricina găsindu-se chiar urmele unui schit de călugări franciscani. Pentru a cinsti icoana, coloniștii germani care au găsit-o au ridicat o bisericuță pe stânca de deasupra peșterii.

Mănăstirea Călugăra
Aşezată sub clențurile Rolului de la Ciclova Montană, mănăstirea are o poveste plină de minuni. Legenda spune că, pe la 1830, un păstor a auzit  venind din inima codrului sunetele unei cântări bisericești. Mirat a pornit spre locul de unde venea sunetul, ajungând la o peşteră în care a găsit o icoană a Maicii Domnului şi rămăşiţele pământeşti ale unui călugăr sihastru. Se credea că icoana a fost adusă chiar de la Muntele Athos, astfel că a fost dusă de credincioși în biserica din Oravița. Icoana însă nu se lăsa dusă din peșteră și tot reapărea, astfel că s-a hotărât amenajarea unei capele, altarul acesteia având la temelie peştera în care fusese descoperită.

Mănăstirea Nera
Așezământ relativ nou, înființat în anul 1994 cu hramul Cuvioasa Paraschiva, mănăstirea a ajuns repede cunoscută în toată țara prin produsele naturiste pe care le fac măicuțele de aici. Ea se află pe Valea Nerei, la ieşirea din Sasca Montană, fiind vizibilă din drumul judeţean care leagă Sasca Montană de Slatina Nera.

Ruinele cetății medievale de la Socolari, Cetatea Beiului
Cetatea Beiului (Begului) sau Cetatea medievală de la Socolari a fost o fortificație din care astăzi au rămas doar romantice ruine pe vârful unui deal cu largă panoramă spre despresiunea Oraviței. Zidul de aici amintește de perioada în care Banatul era pașalâc turcesc (sec.XVII).

Vechiul drum roman
Romanii doreau Dacia pentru bogățiile subsolului, iar exploatarea minieră din această zonă este menționată în documentele istorice încă din anul 120 e.n. Drumul principal de acces construit de ei prin Clisura Dunării a fost completat de-a lungul timpului cu câteva drumuri secundare pe ambele maluri. Din acestea se mai păstrează astăzi în zonă câteva fragmente care șerpuiesc dinspre Sasca Română, vechi centru minier, până la Șopotu Nou, pe Valea Cameniței.

Calea ferată Oravița-Anina
Denumită și Semmeringul bănățean datorită asemănării din punct de vedere al dificultăților de construcție cu calea ferata austriacă de la Semmering, este prima cale ferată montană de pe teritoriul actual al României. A fost construită cu tehnici austriece între 1860 și 1863, pe când Banatul se afla sub dominație austro-ungară. Tronsonul are o lungime de 33,8 km, 14 tunele și 10 viaducte și prezintă o diferență de nivel de 340m. Recomandăm parcurgerea lui pentru panoramele deosebite pe care le oferă. Informații pentru planificarea călătoriei: www.cfrcalatori.ro

Teatrul Mihai Eminescu – Oravița
În Oravița s-a construit și primul teatru din România, inaugurat în 1817, când Banatul sărbătorea un secol de la eliberarea de sub administrația otomană. Este prima clădire de teatru din Europa iluminată cu lămpi de acetilenă, iar decorurile interioare sunt o copie fidelă a teatrului din Viena. Pe scena lui au urcat unele dintre cele mai importante trupe de teatru ale vremii: trupa Teatrului Regal din Madrid, trupa Teatrului Balşoi din Moscova, orchestra imperială a Rusiei, dar și trupe ilustre din Viena. Numele actual i-a fost dat pentru a marca vizita din 1868 a trupei lui Mihail Pascali, în care Mihai Eminescu era sufleor.

Farmacia muzeu Knoblauch – Oravița
Cea mai veche farmacie montanistică din țară se păstrează astăzi impecabil ca punct muzeal în Oravița. Colecția este compusă din mobilier și instrumentar farmaceutic datând din secolul al XVII-lea (1682) până în anii 1950 și completată de arhiva documentară şi biblioteca de carte veche ”Francisc Klima – Ionel Bota”.

Muzeul monetăriei imperiale – Oravița
Muzeul spune povestea „bănăriei” din Ciclova Montană, unde s-au băutut timp de aproape jumătate de veac (1811-1855) creițari austrieci. La vremea aceea Banatul montan și inclusiv Oravița se aflau sub stăpânirea Imperiului Austriac. Dorind să profite de bogăția minelor de cupru din zonă, Curtea de la Viena a dispus să se înființeze aici o monetărie unde să se bată o parte din monedele de aramă ale Imperiului.
Pasionații de numismatică pot admira aici sute de monede și bancnote, dar și documente ale vremii și fotografii ce spun povestea activității monetare din această parte a fostului Imperiu Austriac.
Cele trei puncte muzeale din Oravița pot fi vizitate și în cadrul unui tur ghidat (teatru-farmacie-monetărie) disponibil doar pentru grupuri.